Arheologia peisajului

Peisajul este privit ca o structură în straturi, în care trecutul și prezentul se suprapun. Cercetarea folosește instrumente digitale, dar și interpretări culturale și artistice, pentru a înțelege cum s-a transformat spațiul în timp.

Această temă de cercetare își propune să privească peisajul nu doar ca un fundal, ci ca un spațiu plin de straturi, urme, semne, vizibile sau nu, ale felului în care natura și omul au interacționat de-a lungul timpului. Tehnologii actuale precum cartografiere GIS, imagini satelitare, scanări LiDAR sau drone obțin imagini detaliate ale terenului.

Dar adevărata provocare începe după ce datele sunt colectate: ce spun ele despre loc, memorie, transformare?

Aici intervine artistul, nu ca simplu interpret vizual, ci ca traducător al unor informații complexe. Datele devin material brut, iar interpretarea artistică le transformă în poveste. În acest proces, artistul lucrează aproape ca un arheolog contemporan, el scoate la lumină relații ascunse, tensiuni, frumuseți sau rupturi din structura aparent banală a peisajului.

De interes este cum pot interveni arta și noile tehnologii împreună pentru a crea o înțelegere mai profundă a spațiului, nu doar geografică, ci și culturală, ecologică, afectivă.

fotografie de Andreea Săsăran