Teren comun - peisaje pe Bega aduce împreună artiști, cercetători, peisagiști, arhitecți și oameni preocupați de natură, dar și de felul în care orașul ne / se schimbă.
Am pornit de la o cartografiere a inițiativelor locale: proiecte, intervenții artistice, cercetări științifice și comunități deja implicate în relația om–natură, având în centrul lor Canalul Bega, element de peisaj care integrează majoritatea formelor de viață din ecosistemul local.
Din acest demers începe să prindă contur și un consorțiu de parteneri, format din ONG-uri, instituții, creativi și cercetători — toți activi în direcția sustenabilității și a regândirii relației cu peisajul urban și natural.
În centrul proiectului se află patru rezidențe interdisciplinare, în care artiști, peisagiști și arhitecți vor lucra alături de oameni de știință. Împreună, vor imagina lucrări, instalații sau intervenții care traduc știința în forme accesibile, transformă datele în povești, conceptele în emoții, iar informația riguroasă în experiență personală.
Proiectul include, de asemenea, un program extins de mediere, cu ateliere, conferințe, tururi ghidate și activități participative, care urmăresc implicarea publicului și crearea unui spațiu de dialog între artă, știință și oamenii locului.
Rezidențele interdisciplinare se construiesc pe patru direcții care, de fapt, spun patru povești despre cum poate respira mai bine un oraș.
Prima ne duce în grădinile comunitare, bucăți de pământ unde oamenii cultivă nu doar legume sau flori, ci și biodiversitate și întâlniri.
A doua privește pajiștile urbane, acele spații care nu mai sunt tunse la milimetru, ci sunt lăsate să devină mici ecosisteme pline de viață.
A treia explorează zonele umede și Bega însăși, ca habitat și spațiu de legătură între natură și oraș.
A patra deschide o dimensiune mai puțin vizibilă: arheologia peisajului, adică felul în care citim urmele trecutului cu ajutorul tehnologiei și le transformăm în povești despre cine am fost și cum am ajuns aici.
Echipa de proiect
Natură + Umanitate
Continuitatea și sedimentarea
Principiul râului. De la izvoare până la deversare, traversează peisajul cu determinare și străbate terenul pe care îl găsește în cale, chiar și presărat de obstacole, pentru a ajunge la destinație.
Mediul natural (de la om la firul ierbii și toate viețuitoarele dintre) are viață și puls. Ciclurile de revitalizare sunt caracteristice vieții. Pulsul este menținut prin conștientizare, monitorizare, sincronizare ritmică.
Firul ierbii
Face trimitere la orizontalitate între actorii implicați și la felul de relații care sunt de dorit, pentru a găsi interese comune, de convergență și de susținere.
În această orizontalitate este menținută și onorată pluralitatea: nevoilor, inițiativelor, perspectivelor, abordărilor, beneficiilor, obstacolelor.
Permeabilitate
Tot din simbolistica apei extragem principiul care ne ghidează spre transferul de cunoștințe, de memorii, de abilități, de experiențe.
Transferul este instrumentul de bază în facilitarea de relații sănătoase și sustenabile între oameni și între om-natură. Abordarea multidisciplinară este o traducere „pe limba" fiecăruia a unei viziuni comune: armonia om-natură.
Convergență
Atunci când ne întâlnim pe râu (nu rămânem fiecare pe malul lui), o facem pentru a onora natura și feralitatea.
Bioritmurile se sincronizează odată cu deschiderea de noi perspective: de raportare, de intervenție, de conviețuire în cadrul natural. Convivialitatea se regăsește între semeni din toate regnurile naturale.
Proiect realizat prin:
În parteneriat cu:
